Fiecare inceput are si un sfarsit..Fiecare om se naste si apoi moare.Poate ca in viata nimic nu este correct,iar ceea ce considerama fi corect este de fapt o iluzie prefacuta de mintea noastra in realitate.Lucrurile pe care nu le vedem devin treptat uzibile,iar lucrurile pe care obisnuiam sa le vedem de obicei incep sa dispara putin cate putin si sa le simtim lipsa..
Realitatea isi arata adevarata fata,extreme de cruda pentru unii ,si deosebit de dulce pentru altii..
Brusc,globul de cristal in care traiam,se sparge,iar aura de venin cuprinde…Ne trezim dintr`o data pintre straini,in mijlocul unei miscari neincetate ce ne amesteste si ne da fiori.
Trupul imi ingheata..culoarea imi dispare treptat,cu pasi
repezi.Ma simt singura!Lumea perfecta,ideala pe care o steam s`a transformat acum in
obscuritate.Am simtit in interiorul meu,cum se sparge fiecare iluzie,fiecare speranta,iar eu eram atat de neputiicioasa…
Parca te si vad in fatza mea,acelas chip,aceiasi angelica privire care m`a cucerit.Vreau sa te strig,sa fii iar aproape de mine,dar numai am curajul!
Crudul destin m`a schimbat,ne- recunoasterea m`a schimbat…si totusi o noua sperantza a incoltit in sufletul meu pentru a`mi reda aripile de care am nevoie pentru a putea zbura spre infinit…
